:: Articole ::
 Bibanii de sub gheata:
O ninsoare zdravana, un frig de crapa pietrele si o
nevasta navalnica, reticenta la orice, legat de termenul “pescuit”,
n-au fost impedimente in calea unei, dinainte stabilite, partide pe
balta. Am ales ca teren de lupta Gostilele, o balta “cu greutate” in
pescuitul rapitorului din preajma Capitalei, locul in care anul trecut,
in duminica alegerilor, ne-am ales si noi Salaul - Presedinte
(eveniment prezentat mai amplu in numarul 30 al revistei infopescar).
Suma sumarum, am purces la o partida de bibani pe Gostilele, cu frica
unui ger care risca sa inghete apele.
Cine se scoala de dimineata, la locul de biban ajunge
Descinderea
la mal nu ne-a incantat. O pojghita subtire, de cativa milimetri,
acoperea aproape tot lacul, lasand un ochi liber, de aproximativ
cincizeci de metri patrati, in fata cabanei. Si asta n-ar fi fost o
problema chiar asa de mare, atata vreme cat acela era renumitul loc cu
bibani de pe Gostilele, ci mai degraba faptul ca doi prieteni pescari,
cocotati intr-o barca, maturau cu firele lor fiecare colt de apa
neacoperit de gheata. Cu strangere de inima, dar cu dor de pescuit,
i-am rugat sa ne lase sa ne inghesuim si noi. Prieteni pescari…
Echipament ultralight – bibani ultraheavy
Lanseta
Light Spin Skill II, extrem de sensibila, dar cu actiune parabolica, nu
ma prea avantaja la o partida de pescuit pe timp de iarna cand pestele
musca mai mult doar ca sa iasa din amorteala. Cat de curand aveam sa
vad ca nu e tocmai asa. Mulineta Applause am incercat-o pentru prima
oara si mi-a placut, angrenajul masiv, silentios si recuperarea lenta
fiind caracteristice echipamentelor Ryobi. La capitolul naluci, insa,
am fost neglijent. Nu aveam la mine decat shad-urile American Plastics
de 7 si 7,5 cm, albe si alb–perla. Bine ca il aveam in preajma mea pe
Andrei, omul care salveaza orice situatie.
Da-i bibanului ceea ce i se cuvine
Incepem
pescuitul cu naluci mici, intens colorate (3 cm) si eternele fire fluo
(monofilament Erson 0,16mm), lansand aproape de barca, mai mult de
grija colegilor nostri. ?n primele zece minute, cu orice joc al
nalucii, nimic palpitant nu se intampla. Aparusera doi bibanasi pe
jumatate inghetati, care se aruncasera la micii viermisori mai mult din
plictiseala decat de foame. Agat intr-un step si ultimul twister
minuscul pe care mi-l da Andrei. Din lipsa de altceva, montez un cap
Vicky de 10 g (turnat pe un carlig Eurojig) si fixez un shad de 7,5 cm.
Urmeaza prima muscatura sanatoasa a zilei…
Quod erat demonstrandum
Pana
sa ne dumirim cu totii ca bibanii erau ahtiati dupa “bucate” mari,
trecuse aproape o jumatate de zi. Odata prinsa ideea, lansam cat mai
lung, cu capete cat mai grele si astfel selectam exemplarele mari care
patrulau neincetat zona. Recuperarea trebuia sa fie rapida, dar
sacadata, fara opriri prea dese. Pestele era, cu siguranta, stimulat de
culoarea deschisa (alb, alb-perla), dar si de jocul furibund al
nalucii. Muscaturile erau violente, un biban de o jumatate de kilogram,
chiar si in miez de februarie, poate sa-ti scuture serios o lanseta
ultralight. Acestea au fost mofturile bibanului de la Gostilele din 10
februarie 2005. Peste o luna, nu-i vom mai gasi acolo…
|
